„Ce este un SMS pentru mine?”
O scrisoare: mai ales pentru fete, mesajul electronic pe telefonul mobil este o forma de azi a scrisorii de altadata. Si asta pentru ca fetele sunt cele aplecate spre povestire in mesaj; ele isi povestesc una alteia ce au mai facut, unde au fost, ce au vazut, ce si-au cumparat.
Un biletel: cu subiect functional (ne vdm la 5, da?), emotional (Nu ai dc sa-ti fie frik, iti spun din proprie experienta. Te rog frumos sa te calmezi si s o privesti k pe o zi. Inainte de a plek maine sa papi cva.Pup,hugz&nb !) sau de felicitare (Si eu lam luat J Felicitari noua.. Pai ce mare branza e bacu tau mai :P lejer de vara. Muaaa), SMS-ul este varianta actuala a biletelului strecurat pe sub banca sau a post-it-ului.
O telegrama: datorita faptului ca SMS-ul a devenit din ce in ce mai scurt, fragmentat, el poate functiona ca o telegrama. Iata un exemplu: Steti la bar k vin akm?!
“Mai trimit mesaje cand ma simt nu stiu cum fata de cineva”
De ce mai prefera adolescentii sa foloseasca mai degraba SMS-ul decat apelul telefonic? Pai, raspunsul e destul de simplu, dar nimeni nu prea vrobeste despre el: „rezolva situaţii de laşitate”. În general, tinerii au afirmat că preferă SMS-ul decat confruntarea faţă în faţă atunci când „vrei să spui anumite lucruri şi nu le poţi spune în faţă”, în situaţii delicate: dupa un conflict, mai bine ceri scuze prin SMS decat fata in fata. La fel, mai bine ii spui cuiva “te iubesc” printr-un mesaj decat fata in fata. E mai sigur asa. Din multe motive – „nu am văzut un prieten de mult timp şi mi-a fost foarte dificil să îl sun aşa, dintr-o dată, aşa că i-am trimis un sms să văd dacă avea resentimente faţă de mine” (Maria), „nu am răspuns unui mesaj timp de o săptămână şi atunci mi-a fost ruşine să sun direct, aşa că am trimis un sms” (Valentin) sau „este ca atunci când nu eşti sigur că celălalt va răspunde, atunci simţi o oarecare siguranţă că i-ai trimis un mesaj, că ai făcut ce trebuia şi că depinde numai de celălalt dacă vrea să răspundă sau nu” (Alexandra). La fel, in cazul in care inviti fata in oras si, de frica sa nu te respinga, mai bine ii dai un mesaj, asa are si ea timp sa se gandeasca si poate nu va spune “nu”. David spunea că este mai uşor pentru el, ca băiat, să trimită un mesaj decât să dea un apel: în ceea ce priveşte apelul telefonic, auzi vocea şi percepi reacţia imediată a fetei. Cu un SMS, ea poate să se mai gândească, să îşi schimbe părerea şi atunci rezultatul poate fi pozitiv. SMS-ul este mai puţin intrunsiv şi astfel, fata nu se simte ameninţată şi poate avea mai mult timp la dispoziţie să accepte sau să decline invitaţia de a ieşi în oraş.
“Imi recitesc mesajele ca sa imi aduc aminte de ceva”
Cati dintre voi nu va recititi mesajele? SMS-ul poate să fie “o urmă scrisă”. Adica, pentru a-si aduce aminte ora si locul de intalnire sau pur si simplu ca sa rada la gluma trimisa de un preten pe SMS, tinerii, si poate mai ales fetele, pastreaza mesajele dintr-o nevoie de a-si aduce aminte de un moment frumos petrecut impreuna cu cineva. SMS-ul pastrata poate fi de asemenea utilizat în cazul unui conflict : cand exista neintelegeri despre ceea ce a scris o persoana si ce a inteles alta persoana, atunci SMS-ul este aratat si neintelegerea rezolvata. SMS-ul este de asemenea intim : scrierea şi lectura sa se realizează în linişte. Pe afara sau in casa, SMS-ul este preferat de adolescenţi pentru ca nu vor sa fie auziti. SMS-ul este trimis şi se citeşte în linişte. În general, persoanele aflate în mijloacele de transport în comun citesc ziare sau cărţi, vorbesc mai puţin. Din acest motiv, conversaţiile la telefon sunt percepute ca intrunsive şi ca lipsă de respect. SMS-ul vine sa rezolve aceste lucruri.
„SMS-ul se primeste intotdeauna”
Un motiv destul de straniu, dar care este luat in seama de toti adoloescentii este acela ca mesajul este întotdeauna primit.
Atunci cand suni si nu iti raspunde nimeni, ce faci? Dai un mesaj pentru ca stii ca este primit oricand, oriunde. Cu intarziere sau fara, e primit de persoana careia i l-ai trimis. Garantia ca mesajul foarte important este primit este un motiv destul de suficient pentru adolescenti si tineri sa foloseasca mai ales SMS-ul.
SMS-ul ca retea de comunicare pentru tineri
Mesajul textual este mai utilizat de către adolescenţi decât de adulţi.
Printre adolescenti, gastile care prefera SMS-urile iau forma unor “retele inchise”, cu reguli stricte, dar si cu un ritual de initiere. Mai intai, trebuie cerut acordul de a comunica prin SMS si apoi e obligatoriu sa fie testata disponibilitatea de comunicare. Trimiti, de exemplu, un SMS “inocent” cu un mesaj de tipul “Hei, ce faci? Esti OK?” si astepti raspunsul. Unul dintre tineri imi spunea ca trebuie sa ai o “istorie” cu acea persoana ca sa poti comunica. El reprezintă o reţea închisă, în sensul că accesul depinde de acceptarea celuilalt de a face parte din reţeaua lui de contacte. Utilizatorul alege lista pe care o constituie în agenda telefonică. Agenda de contacte are diferite sub-categorii în funcţie de care sunt clasificate persoanele integrate: prieteni, business, colegi, cunoştinţe, părinţi, rude etc. Identitatea persoanei care trimite mesajul trebuie să fie cunoscută, altfel răspunsul nu se concretizează; condiţia este deci valoarea de cunoscut, însemnând că, pentru a începe sa comunice prin SMS, un adolescent trebuie să cunoasca bine acea persoana dinainte: „SMS-ul presupune o istorie comună cu destinatarul sau cu persoana care îmi trimite un mesaj. Eu nu pot de exemplu trimite un mesaj cuiva necunoscut, chiar dacă am numărul lui, sau cuiva cu care am o relaţie oficială”, declară Andrei, 17 ani. Pentru a fi integrat acestei reţele, este necesar un „bilet de trecere”, fiind pusă în practică o logică de club.
